Povesti Olandeze - William Elliot Griffis

Ea facea parte dintr-o familie care traia in lacuri sau iazuri, nu departe de mare. Casa ei era un ochi mare de apa pe jumatate sarat, pe jumatate dulce, pentru ca se afla in jurul unei insule, langa gura unui rau. O parte a zilei, cand valurile marii se retrageau, ea se balacea si se juca, se cufunda si inota in apa dulce ce curgea dinspre uscat.

Cand oceanul se umfla si apa sarata se ridica, sirena plutea, se zbenguia si calca apa dupa bunul plac. Tatal ei era un triton cu barba carunta si foarte mandru de fata lui cea frumoasa. El stapanea o insula langa gura raului, unde tinerele sirene isi faceau picnicurile si petrecerile si primeau vizitele tritonilor tineri.

Mama ei si doua matusi erau tot sirene. Toti acestia erau niste fiinte de treaba si se indeletniceau cu lucrul pe care il fac toate sirenele si toti tritonii de treaba. Anume sa isi tina apa curata.

Nicio broscuta, broasca, sau tipar nu aveau voie sa se apropie, iar in munca zilnica de curatenie, berzele si sirenele erau bune prietene...