Farul sufletelor | Ariel A. Almada

In marea trecere, lumea si-a configurat continuu devenirea – lucrurile si-au schimbat sensul, iar oamenii si l-au apropriat. Obiectele au devenit simboluri, experientele s-au transformat in amintiri, iar functionalitatea a fost neincetat reinventata. In fond, aceasta metamorfozare e surprinsa si in paginile cartii „Farul sufletelor”, scrisa de Aries A.

Almada si ilustrata de Zuzanna Celej.De ziua lui, la implinirea varstei de 9 ani, Leo a primit cadou un far – nu unul de jucarie sau in miniatura, ci un far adevarat, vechi si decolorat. Bunicul a fost cel care i l-a daruit si tot el i-a explicat, urcand impreuna pe drumul de la malul marii, ce utilitate avea acesta: in vremurile de demult, farul calauzea barcile spre tarm, ajutandu-le sa nu se izbeasca de stanci. Dar rolul sau devenisealtul astazi…Mai apoi, ajunsi in turnul luminator de pe coasta marii, bunicul a inceput sa se comporte tare ciudat: a proiectat silueta unei pasari peste norii de pe cer, a stins si a aprins ritmic lumina farului, a plasmuit un film de aventura cu pirati care se indragostesc de sirene, folosindu-se de planse transparente cu desene colorate.

Cuprins de entuziasmul bunicului, Leo asista la derularea unui obicei fascinant si totodata tainic. De ce facea bunicul toate acestea si de ce-l aduse si pe el sa-i fie martor?Raspunsul ne este revelat de cuvintele batranului, dar si de profunzimea gestului sau propagat prin lumina farului. Astfel, din explicarea intregului ritual desfasurat odata cu lasarea noptii transpare o mutatie semantica – farul calauzitor al barcilor devine acum calauzitor al sufletelor.

Mizand pe o naratiune inchegata in jurul ideii de speranta si alinare, bunicul creeaza simboluri, folosind imaginea randunicii, codul Morse sau filmul proiectat. Si, desi au destinatari diferiti, mesajeleau scopul de a ajuta oamenii sa supravietuiasca apasarii noptii, pentru a gasi drumul de la intuneric la lumina. Vechiul si decoloratul far este inzestrat cu o functie noua – aceea de a salva sufletele celor care-i vad licarirea.

Iar rolul de a ajuta persoanele ratacite ii va reveni de-acum lui Leo. Scotandu-si sapca de marinar si asezand-o pe capul nepotului, bunicul isi preda in mod simbolic meseria si responsabilitatea. Si acesta se va ingriji de acum sa ghideze sufletele celor aflati in suferinta,in intuneric.